Click pe imagine. Multumesc!
marți, 21 decembrie 2010
luni, 6 decembrie 2010
Legenda lui Mos Nicolae
In noaptea dintre 5 spre 6 decembrie, copiii asteapta cu nerabdare cadourile delicioase lasate de Mos Nicolae in ghetute si cu siguranta iti aduci si tu aminte de fosnetul ambalajelor de ciocolata sau de mirosul dulce de portocale din dimineata in care te trezeai intrebandu-te daca mosul ti-a adus dulciuri sau doar o nuielusa. Legenda lui Mos Nicolae reprezinta una dintre cele mai populare si mai frumoase sarbatori de iarna, insa el a existat in realitate, fiind cunoscut in lumea crestina ca Sfantul Nicolae.La multi ani, NICOLAS!!!
Sfantul Nicolae s-a nascut candva la inceputul mileniului in sudul Turciei de astazi, intr-o familie de crestini bogati, insa parintii sai au murit intr-o epidemie cand el era inca un copil. Nicolae si-a dedicat de atunci intreaga avutie ajutorarii oamenilor saraci, bolnavi si suferinzi, devenind cunoscut in toata lumea ca un adevarat pansament pentru sufletele celor in nevoie si ca un protector al copiilor. In perioada Imperiului Roman, crestinii erau persecutati, asa ca Sfantul Nicolae a fost intemnitat din cauza credintei lui, murind pe 6 decembrie 343. Ziua mortii lui a devenit ziua Sfantului Nicolae, moment in care sunt sarbatorite atat faptele lui de sfant, cat si povestile ce au dus la nasterea legendei lui Mos Nicolae.
Una dintre aceste povesti este despre un om sarac care avea trei fiice. In acele timpuri, pentru ca o fata sa fie luata in casatorie, avea nevoie de o zestre considerabila daruita de tatal sau, iar cu cat zestrea era mai mare, cu atat cresteau sansele ca fata sa-si gaseasca un sot mai bun. Fiicele acestui nevoias, neavand nicio zestre, erau astfel sortite sa fie vandute ca sclave. In mod misterios, omul a gasit in casa trei pungi cu galbeni, ce contineau cate o zestre considerabila pentru fiecare fata astfel incat sa-si poata gasi un sot cumsecade. Se spune ca saculetii cu galbeni au aparut de nicaieri in sosetele si cizmulitele lasate in fata focului la uscat.
De atunci, s-a pastrat obiceiul de a atarna ciorapei sau de a lasa o pereche de ghetute in fata usii, in asteptarea cadoului de la Mos Nicolae. Intr-o alta varianta a povestii, galbenii din saculet sunt inlocuiti cu trei bile de aur, de aici mostenindu-se traditia de a oferi portocale cu ocazia Sf. Nicolae.
O alta poveste traditionala de Mos Nicolae relateaza intamplarile a trei studenti ce calatoresc catre Atena, unde se afla universitatea. Intr-o noapte, poposesc la hanul unui om foarte rau, care ii jefuieste si apoi ii omoara, ascunzand apoi ramasitele lor trupesti. Se spune ca Sf. Nicolae calatorea pe acelasi drum si intr-o noapte a hotarat sa traga la acelasi han. In acea noapte, Sf. Nicolae a avut un vis in care ii apareau faptele oribile ale hangiului si, la trezire, l-a fortat pe acesta sa-si recunoasca crimele. Dupa ce s-a rugat vreme indelungata, Sf. Nicolae a reusit sa-i readuca la viata pe cei trei studenti.
In Franta, aceasta legenda este spusa in alta varianta, in loc de student vorbindu-se de trei copii ce se jucau si au fost rapiti de un macelar fara suflet, fiind readusi in sanul familiilor lor tot de Sf. Nicolae. Asadar, Sf. Nicolae este considerat a fi patronul si protectorul copiilor, fiind celebrat in timpul acestei sarbatori de iarna.
Exista multe alte povesti in care Sf. Nicolae este infatisat si ca protector al marinarilor, intrucat a salvat prin puterea rugaciunii corabia pe care se afla in timpul unui pelerinaj catre Ierusalim. De asemenea, se spune ca el a salvat multe popoare de la foamete, salvand vietile celor acuzati pe nedrept si multe altele. El a facut multe fapte bune in secret, fara a astepta niciun fel de recompensa din partea celor pe care i-a ajutat. In Romania, Sf. Nicolae este considerat a fi un facator de miracole, iar in alte tari este privit ca fiind protectorul a diferite categorii de oameni, de la copii si studenti pana la marinari, calatori si persoane condamnate pe nedrept.
Mos Nicolae a fost si va ramane una dintre cele mai frumoase sarbatori ale copilariei, legenda lui tragandu-si radacinile, dupa cum ai vazut, in numeroase povesti despre faptele bune ale acestuia. Se spune ca tinerii si copiii sunt protejati in mod special de Sf. Nicolae, asa ca, pe langa dimensiunea spirituala a acestei sarbatori de iarna, poti retrai anumite senzatii placute din copilarie, oferindu-ti tie insati sau cuiva drag un mic cadou, precum portocalele sau dulciurile preferate.
vineri, 3 decembrie 2010
Am ajuns in grupa mare!!!
Munca este porunca de la Dumnezeu si lege fundamentala a vietii omenesti, existand ca atare de cand exista si omul. De aceea, indata dupa crearea omului si intocmirea Edenului, Geneza arata cum omul a fost pus in aceasta gradina ca s-o lucreze, "Si a luat Domnul Dumnezeu pe Adamsi l-a pus in gradina Edenului ca s-o lucreze si s-o pazeasca. Si a poruncit Domnul Dumnezeu lui Adam, zicand: Din toti pomii gradinii vei manca. Dar din pomul cunostintei binelui si al raului sa nu mananci, fiindca in ziua in care vei manca din el, vei muri" (Gen, II, 15-17).
Vrand sa arate cat de mult coincide inceputul muncii cu inceputul omului, sau ca ea tine chiar de firea omului, Geneza vorbeste de destinatia lui Adam de a lucra gradina Edenului chiar inainte de scoaterea Evei din coasta lui. Caci abia dupa versetele anterioare urmeaza descrierea crearii Evei. Putem deduce de aici faptul, pe care il observam si in realitatea concreta, ca munca face parte din fiinta fiecarui individ chiar inainte de a se naste din el un alt om. Iar un stravechi comentar rabinic arata ca poporul evreu, observase cum in acest ioc se mentioneaza ca intai omul primeste porunca sa lucreze gradina si abia dupa aceea sa guste din fructele gradinii.
Pamantul nu-si da fructele sale omului decat prin munca. Numai animalul mananca ceaa ce ii da pamantul in mod neprelucrat. Omul dotat cu inteligenta si vointa trebue sa plateasca prin munca tributul pentru inteligenta si vointa cu care este inzestrat, sau mai bine zis sa-si dezvolte aceste insusiri prin munca. De aceea s-a definit munca drept o activitate metodica, deci constienta si voluntara, prin care omul, stapanind si transformand natura, produce bunuri materiale si spirituale pentru satisfacerea nevoilor si nazuintelor sale. Munca, prin urmare, e in primul rand conditia hranirii, conditia existentei omului.
Asa cum omul mananca de cand exista, tot asa lucreaza de cand exista. "In aceasta consta viata omului in gradina, sa lucreze gradina". Mai clar ca la toate popoarele din antichitate, munca si religia sunt la poporul evreu impreunate. Munca apare ca voie a lui Dumnezeu, ca prima porunca a lui Dumnezeu. Munca nu apare numai dupa caderea omului in pacat, ca o pedeapsa pentru pacat si ca o conditie a starii de pacat. Deci nu munca reprezinta blestemul rostit de Dumnezeu asupra omului (Gen. III, 17-19), ci osteneala ce se adauga la ea, pe de o parte din pricina ca natura isi da dupa cadere mai anevoie rodul ei, pe de alta din pricina ca omul in starea de pacat sau de egoism si de lene in care a cazut, simte prea mult greutatea muncii. In fiinta ei asa cum a fost randuita de Dumnezeu, munca nu e ceva greu, dimpotriva ea e impreunata eu veselie, asa cum se veseleste poporul Israel la seceris (Isaia IX, 3). Dar si sudoarea si osteneala care s-au adaugat la munca prin caderea in pacat, primesc pentru crestin un rost pozitiv, intrucat tin in frau si slabesc patimile si poftele egoiste.
Cu aceste doua caracteristici: ca porunca divina si ca lege fundamentala a vietii, apare munca si in Decalog. Caci precum porunceste Dumnezeu prin Decalog cinstirea Sambetei, asa porunceste ca celelalte sase zile sa fie umplute de munca. Munca tine de evlavie, de religiozitate, e datorie fata de Dumnezeu. A nu munci inseamna a nu asculta pe Dumnezeu, a pacatui fata de El. Prin munca isi indeplineste omul toate indatoririle de viata, tot rostul in lume. "Sase zile sa lucrezi si sa faci toate lucrurile tale" (Exod II, 9). Ba mai mult, munca omului este pusa in legatura cu activitatea creatoare a lui Dumnezeu. "Ca in sase zile a facut Dumnezeu cerul si pamantul" (Exod VI, 11). Dumnezeu se da pe Sine ca pilda de munca si odihna pentru om. Munca este imbracata astfel intr-o suprema onoare, dar e si una din cele mai mari datorii.
Cine munceste, imita pe Dumnezeu, pastreaza si dezvolta in sine chipul Lui. Cine nu munceste, altereaza acest chip, se instraineaza de Dumnezeu. In acelasi timp, intrucat munca are un loc intre cele zece porunci, ea face parte dintre regulile fundamentale ale vietii. Ea are un dublu aspect, fiind in acelasi timp regula religios-morala si conditie de viata: intrucat e porunca a lui Dumnezeu si prin implinirea ei se cinsteste pe Dumnezeu, e regula religios-morala; iar intrucat prin ea se sustine viata, e lege si conditie fundamentala a vietii.
Sub acest dublu aspect e vazut si rodul muncii: el e si binecuvantare de la Dumnezeu, dar si rezultat ce decurge prin fire din munca insasi, caci "lucrul mainilor omului se rasfrange asupra lui" (Prov. 12, 14). Daca Israelitenii vor implini toate poruncile, deci inclusiv pe cea a muncii, tara in care vor intra va fi binecuvantata sa fie manoasa, "tara cu grau", cu orz, cu podgorii, cu smochini, cu rodii, tara cu maslini, cu untdelemn si miere, tara in care va simti belsugul de paine si nu va duce lipsa de nimic, tara in pietrele careia sta ascuns fierul si din muntii careia se scoate arama" (Deut. VIII, 2, 8-9).
"Cea mai scumpa comoara pentru om este munca", spun Proverbele lui Solomon (12, 27), intuind marele adevar ca pe cand orice alta comoara se sfarseste daca numai se ia din ea si nu se pune nimic in loc prin munca, munca este singurul factor creator de bunuri, de comori, singurul factor care fructifica orice comoara. Toate comorile sunt pasive, singura munca este activa, este izvorul din care tasneste, cat traieste omul, apa vie sustinatoare a vietii lui pamantesti. Dar Proverbele lui Solomon staruie mult asupra urmarilor harniciei si lenei. In primul rand harnicia asigura painea, lenea aduce lipsa si foame. "Mai mult pretuieste un om smerit dar harnic, decat unul mandru dar lipsit de paine. Cel ce munceste ogorul sau se satura de paine, iar cel ce vaneaza naluci duce lipsa" (12, 9, 11). Omul harnic are tot ce-i trebuie, lenesul e chinuit mereu de doruri neimplinite. "Sufeltul celui lenes pofteste zadarnic, ci numai pofta celor silitori se implineste" (13, 4). "Toamna lenesul nu ara ogorul, iar cand vine secerisul zadarnic cauta rod" (20, 4). "Lenea cufunda pe om in toropeala si sufletul trandav patimeste de foame" (Prov. 19, 15). Lenesul nu numai ca nu construieste dar si pustieste.
Iata-ne, asadar, muncind dupa puterile noastre:
...iar Mos Craciun, supravegheaza, facand lista cu cei cuminti si muncitori.
Concursul internațional pentru preșcolari și educatoare SMARTY și SMARTY MAESTRO
Preşcolarii Grupei Mijlocii "B" şi a Grupei Pregătitoare, au participat la Concursul internațional pentru preșcolari și educatoare SMARTY și SMARTY MAESTRO, care se desfășoară în parteneriat cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, fiind publicat în scrisoarea Metodică şi în Calendarul Activităţilor Extraşcolare, anexa F, pag. 11, poziţia 38.
Asociația SMARTY EDUCAȚIONAL promovează în rândul copiilor și adulților care îi susțin, ideea de valoare și calitate în educație.
SMARTY este un drum al excelenței, o cale spre renașterea valorilor adevărate ale națiunii noastre, prin educație.
Concursul încurajează participarea copiilor preșcolari pe grupe de vârstă pentru evaluarea cunoștințelor proprii, în raport cu prevederile Curriculumului specific. Domeniile experiențiale abordate în cadrul concursului SMARTY vor fi: Domeniul Limbă și Comunicare, Domeniul Științe și Domeniul Om și Societate.
SMARTY - concurs pentru preșcolari
Toți copiii participanți primesc o revistă care cuprinde două fişe de concurs, câte una pentru fiecare nivel de vârstă.
Timpul de lucru este de 30 de minute, sarcinile fiind concepute într-o manieră atractivă, apropiată intereselor și preocupărilor preșcolarilor, combinând desenul cu textul, astfel stimulându-i să citească singuri sau să ghicească rezolvările.
În ziua concursului (02.12.2010) fişele se vor completa şi detaşa conform nivelului de vârstă al copilului. ATENŢIE! La sfârşitul fiecărei fişe există un subiect de BARAJ, care ajută la departajarea concurenţilor.
CONCURSUL SE DESFĂȘOARĂ NUMAI ÎN GRĂDINIȚĂ.
După susţinerea concursului, coordonatorul/educatoarea distribuie Organizatorului (educatoarei) baremul de corectare şi se constituie Comisia de Corectare. Educatoarea de la grupă devine Membru al Comisiei de Corectare, iar coordonatorul Preşedinte. Membrii Comisiei vor corecta până pe data de 3 decembrie 2010 toate fişele de concurs şi le vor înmâna Preşedintelui, pentru a se verifica corectitudinea punctajului acordat.
Fişele de concurs vor fi verificate prin sondaj, conform baremului de corectare. După verificare, Preşedintele Comisiei predă fiecărei educatoare fişele de concurs ale copiilor, urmând ca acestea să înapoieze fiecărui preşcolar fişa de concurs corectată şi punctată, împreună cu diploma completată şi cadoul SMARTY trimis de către Asociaţia SMARTY EDUCAŢIONAL. Rezultatele preşcolarilor vor fi notate în formularul-tip „Premianţii SMARTY” şi vor fi afişate la avizier.
În concluzie, luni – 6 decembrie 2010, fiecare preşcolar va merge acasă cu: fişa de concurs corectată şi punctată, diploma completată şi cadoul SMARTY.
Coordonatorul va trimite prin fax sau e-mail lista preşcolarilor care au obţinut nota 10 (100 de puncte) – Premianţii SMARTY.
şi susţinătorii noştri:
miercuri, 1 decembrie 2010
1 DECEMBRIE, ZIUA NATIONALA A ROMANIEI
1 decembrie este Ziua Națională a României, potrivit Constituției din 2003, articolul 12, alineatul 2. Această zi a fost adoptată anterior, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, fiind o sărbătoare publică a României.
La 1 decembrie 1918, Adunarea Națională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegați, și sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colțurile Ardealului și Banatului, a adoptat o Rezoluțiune care consfințește unirea tuturor românilor din Transilvania și întreg Banatul (cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre) cu România.
Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanțul luptei românilor pentru întregire statală, care vine să încununeze precedentele acțiuni ale fraților din Basarabia (27 martie 1918) și Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918). Poporul român a valorificat conjunctura internațională creată în urma Primului Război Mondial și a știut să se afirme în contextul mișcării de eliberare a popoarelor și al victoriei principiului naționalităților în Europa.
Rezoluția votată de Marea Adunare Națională, proclama:
1.Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2.Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
3.Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.
4.Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.
5.Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât o să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.
6.Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.
Legea Unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege No. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I și votată de Adunarea Deputaților în ședința din 29 decembrie 1919, în unanimitate.
Rezoluția Unirii e citită de Vasile Goldiș la Alba Iulia, 1 decembrie 1918: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
