În acest domeniu, s-au evidențiat 7 lucrări grandioase ale Antichității, cunoscute ca cele 7 minuni ale lumii: piramida lui Kheops din Egipt, grădinile suspendate ale Semiramidei din Babilon, farul din Alexandria, colosul din insula Rhodos, templul Artemisei (Dianei) din Efes, statuia lui Zeus din Olimpia, monumentul funerar a lui Mausol din Halicarnos. Dintre acestea, s-a păstrat doar piramida lui Kheops.
Colosul din insula Rhodos:
Colosul din Rodos (Rhodos), amplasat la intrarea unuia dintre porturile insulei grecești Rodos din Marea Egee, a stat doar jumătate de secol, uimind călătorii prin proporțiile lui gigantice: avea înălțimea de 30 metri și cîntărea cca 300 tone. Doborît de un cutremur în anul 224 î.Hr., Colosul de Bronz care îl reprezenta pe zeul Helios, protectorul insulei, a rămas să zacă cîteva secole pe jos, după care a fost tăiat în bucăți și transportat, în “900 de încărcături de cămilă”. Din arme făcut (oastea macedoneană a lui Demetrios s-a retras, înfrîntă, iar locuitorii Rodos-ului au decis să topească armele capturate pentru a înălța statuia), în arme s-a transformat, arme pentru musulmanii care cuceriseră insula în sec. XVI-lea.
Farul din Alexandria:
Farul din Alexandria a fost construit în sec. al III-lea î.Hr. pe insula Pharos. A fost cel mai rezistent dintre toate minunile Antichității, în afară doar de Piramide, și a supravețuit aproape 1 mileniu și jumătate, înainte de a fi distrus parțial de mâna omului (un spion din Bizanț a sugerat că sub far este îngropată o comoară imensă). Înălțimea farului nu se cunoaște, cifra ipotetică fiind cuprinsă între 135-450 metri. Construit din marmură albă, farul era format din 3 turnuri (primul – pătrat, al 2-lea – octogonal, al 3-lea – cilindric) suprapuse. Pentru fundație s-a utilizat sticla, considerat cel mai rezistent material în apă. Lumina farului ajungea la peste 50 km, o lungime atinsă și de farurile de azi. Monumentul a fost complet distrus de cutremurul din 1375. În 1994, vestigiile turnului au fost descoperite în timpul săpăturilor subacvatice.
Grădinile suspendate ale Semiramidei din Babilon:
Denumirea intrată în istorie de “Grădinile Suspendate ale Semiramidei” este confuză, deoarece nu este atestată nici o Semiramidă în Babilon, ci doar Sammuramat, care a guvernat ca regentă a fiului său între 809-806 î.Hr.; în timp ce grădinile au fost construite cu mult mai tîrziu, în sec. al V-lea î.Hr., de arhitecții regelui Nabucodonosor II. În plus, grădinile, din care nu s-a mai păstrat nimic, nu erau suspendate, ci dispuse în terase situate pe trepte diferite, formând o scară uriașă. Construcția, întreținerea și sistemul de irigare au necesitat eforturi enorme, despre care se știu prea puține lucruri.
Mausoleul din Halicarnos:
Regele Mausol (377-353 î.Hr.) și soția acestuia, Artemisa, au construit un monument funerar de proporții maiestuase, la Halicarnas. Mausoleul a fost terminat în anul 350 î.Hr. Făcut din marmură albă, avea forma unui edificiu pătrat, cu înălțimea de 50 metri, susținut de coloane, pe care se ridica un acoperământ piramidal și în vârful căruia era un car triumfal ce îi purta pe Mausol și Artemisa. Mausoleul a supravețuit cîteva secole, după care a fost distrus de oameni.
Piramidele lui Kheops din Giseh:
Nu departe de Cairo, la Giseh (El-Giza), se înalță cîteva piramide, dintre care cea mai mare, numită Piramida lui Kheops (numele elenizat a lui Khufu), primul faraon al celei de a 4-a dinastii, este considerată una dintre cele 7 minuni ale Antichității, construită probabil între anii 3000-2800 î.Hr. Piramida i se atribuie lui Kheops de marele istoric antic, Herodot, care a vizitat-o în anul 450 î.Hr., lăsînd posterității descrierea acesteia și modalitatea în care fusese contruită. Se știe că primul care a încercat să intre în interiorul piramidei, a fost Califul de Bagdad, al-Mamun, în sec. al IX-lea. Napoleon, în timpul campaniei sale în Egipt, a rămas fascinat de cele 3 piramide și a calculat că din acele blocuri de piatră s-ar putea construi în jurul Franței un zid înalt de 3 metri și lat de 30 cm. Construcția piramidei – 6.5 milioane de tone de piatră, a necesitat circa 30 de ani și forțe de muncă uriașe. Blocurile de piatră cîntăresc între 2 și 50 de tone, transportatea celor 2 300 000 de blocuri fiind greu de imaginat, cu atît mai mult ridicarea lor la înălțimea de peste 146 metri! În plus, blocurile sunt atît de bine șlefuite și ajustate, încît între ele abia dacă se poate introduce o foaie de hîrtie. Conform unei ipoteze recente,pietrele au fost inițial pulverizate, apoi construite, ceea ce necesită utilaje superperformante, galeriile și cele 2 încăperi din centrul Piramidei, au fost căptușite cu granit provenit de la Assuan, oraș situat la 1000 km distanță! O altă enigmă o constituie descoperirea celor 2 încăperi (a regelui și a reginei), în care nu se află absolut nimic în afară de sarcofagul gol și fără capac, al faraonului. Au fost jefuite? Nu a fost nimeni înhumat acolo? Atunci cine și pentru ce a construit Piramida? Zeci de ipoteze au fost emise: Piramida a fost construită de extratereștri, de o altă civilizație înfloritoare care a dispărut, de egiptenii care cunoșteau toate enigmele pământului (geografice, astronomice, geometrice etc.) și care au dorit să le transmită omenirii încifrate în piramidă; monumentul a fost un templu închinat Soarelui (doar s-au descoperit piramide la popoarele Maya), observator astronomic și nu un loc de sepultură etc. Răspunsul ar fi fost poate posibil, dacă nu ar fi dispărut învelișul de calcar alb, plin de heroglife, care se păstra în sec. al XIII-lea și care a fost probabil utilizat la reconstrucția orașului Cairo, afectat de un puternic cutremur. Precizia extraordinară a proporției piramidei și amplasării ei geografice (orientarea exactă către cele 4 cardinale, cu aproximație de ordinul secundelor) ar necesita utilizarea unui teodolit-laser și a unei hărți cu marja de eroare de numai 10 metri. Pentru ce ar fi avut nevoie faraonul de aceste precizii care nu pot fi observate cu ochiul liber?
PS: Piramida din Cholula, ridicată de civilizația Maya, este mai înaltă decît Piramida lui Kheops.
Templul Artemisei din Efes:
Templul Artemisei (Diana la Romani) din Efes (oraș de pe coasta vestică părții asiatice a Turciei de azi) a fost ridicat pe un teren mlăștinos, într-o zonă seismică, dar a rezistat mai multe secole, înainte de a fi distrus… de mâna omului. Artemis era venerată în grecia ca fiica lui Zeus, zeița “fecioară” a Lunii și a vânătorii. Potrivit mitului, statuia Artemisei a căzut la Efes din cer și se crede că tradiția se referă la un meteorit (Pliniu povestește despre o piatră imensă aflată deasupra intrării în templu). Construcția templului a durat 220 de ani (650-430 î.Hr.) și s-a impus îndeosebi prin coloanele masive monolite, în număr de 127, înalte de 18 metri, dintre care unele sculptate, și prin marmura albă. După incendiul care a distrus templul în anul 356 î.Hr., monumentul a fost restaurat, fiind și mai fastuos. Templu a devenit un adevărat muzeu al artelor plastice. Declinul său a început în sec. al III-lea d. Hr., cînd a fost jefuiți de goți și distrus în anul 263. După Edictul din anul 392, care cerea închiderea edificiilor de cult păgîne, templul și-a încetat existența. 8 coloane de marmură verde au fost duse, în sec. al VI-lea, la Bizanț și folosite la construcția bisericii “Sf. Sofia”. Rămășițele templului, descoperite în 1870, indică că a fost cea mai mare clădire din lumea greacă.
Statuia lui Zeus din Olimpia:
Templul lui Zeus din Olimpia a fost terminat în anul 457 î.Hr. Este renumit prin statuia lui Zeus, realizată, probabil, în 437-431 î.Hr., de cel mai bun sculptor al vremii, Fidias. Statuia era impunătoare atît prin proporțiile ei (înălțime de cca 15 metri), cît și prin materialele prețioase din care era construită: Zeus, încruntat și purtând o coroană din frunze de măslin, ședea pe un tron din abanos și bronz, împodobit cu fildeș, aur și pietre prețioase; trupul zeului era din lemn de abanos, pielea din fildeș, îmbrăcămintea din aur. Nu știm nimic despre soarta acestei minuni arhitecturale și sculpturale a Antichității.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu