„ Educatorul este, înainte de toate, „discipolul” copiilor săi...”

       Ca să-i îndeplinim dorinţa, am pornit la drum... „DRUMUL PÂINII”. Bobul de grâu s-a copt în toiul verii iar semănătorile au venit să îl culeagă. Unde a ajuns bobul de grâu? În hambare, şi de aici la moară. Morile trebuiau terminate la timp pentru ca morarii să poată primi grâul pentru a-l măcina, iar noi să avem făina necesară pentru a prepara pâinea. Şi uite aşa, am pornit la treabă amintindu-ne proverbul pe care tocmai l-am învăţat: „Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă”. Şi iată, morile sunt gata! Cu ce vom duce grâul la moară? Cu camioanele, desigur!
      Nu am pierdut timpul, pentru că şi camioanele trebuiau terminate. Am umplut apoi sacii, i-am încărcat în camioane şi acestea au pornit spre moară...
       Ce bucurie! În curând vom avea făina pentru pâine şi... aceasta va fi pe masă, pufoasă şi gustoasă.
Morarii şi-au făcut repede şi bine treaba. Au dat drumul la mori şi acestea au început să macine grâul: „tica, tica, ta – într-un sac făina; tica, tica, ta – într-un sac tărâţa. Nici noi nu am stat degeaba: am pregătit planşetele, şorţuleţele, sucitorul, sita şi „covata” în care vom frământa aluatul de pâine. Apoi ne-am dus la„magazin” unde am „cumpărat”: drojdie, sare, făină, din reţeta pentru pâine.
       Ne-am pus şorţuleţele, ne-am „suflecat” mânecuţele şi iată-ne... brutari!
Suntem mândri pentru că am îndeplinit două dorinţe: pe cea a bobului de grâu de a deveni pâine gustoasă pe masă şi pe cea a noastră... de a fi brutari.
         A... era să uităm... am dat din produsele noastre o pâinică furnicuţei şi o pâinică vrăbiuţei. Pâinea a ieşit gustoasă, o puteţi vedea îndată.
Apă, drojdie, sare,
În covata mare.
Mânecile suflecaţi,
Şi-aluatul frământaţi.
Lăsaţi apoi să dospească,
Lângă foc mare, să
crească!
Aşezaţi-o în cuptor.
Pe lopată apoi scoasă,
Bună este şi gustoasă!